Still me…

Am impresia ca tocmai s-a incheiat un ciclu destul de lung in viata mea.
Ma sperie ce-am scris mai sus, ma sperie necunoscutul, dar in acelasi timp ma si fascineaza, e ca o forta care ma impinge sa merg inainte, sa imi iau (din nou) viata in maini, dar s-o las pe ea sa ma ghideze… sa vad unde ajung.
Daca ma intreba cineva acum 5 ani cum m-as fi vazut azi, cu siguranta raspunsul n-ar fi avut legatura cu realitatea actuala.
Vor urma niste schimbari majore in viata mea, in stilul meu de viata, schimbari pe care le astept cu deosebit interes.
Totusi, cu ce am ramas dupa acesti 24 de ani? Mi-e dificil sa ma exteriorizez, in general simt ca problemele mele nu pasioneaza si nu privesc pe nimeni, de-aia nici nu astept ajutor, sau sfaturi, sau ce-o fi.
Esentialul la tot ce-am zis mai sus e ca ma schimb, ma schimb ca persoana, ca om in societate. Din cate vad procesul e in mare parte ireversibil. Nu stiu in ce masura e bine, dar recunosc ca ma fascineaza.

Toti avem demonii nostri, cu care trebuie sa traim, indiferent de cine si unde ajungem. Mai ramane sa ma impac si cu ideea asta. Totusi, am remarcat ca pe masura ce am crescut si am inaintat in varsta, tintele mele au devenit tot mai palide, ambitiile tot mai mici, si asta nu-i chiar bine.
Diferenta e ca ce fac si ce urmeaza sa fac voi face singur, si eu voi fi singurul responsabil. Ca nu e nimeni sa se bucure sau sa planga cu mine, asta e alta poveste, poveste care nu va aparea niciodata pe blog.
Ztele

Se-ntampla, ba!

In sfarsit, primul material T.V.P. Crew! Oh happy day!
Dupa o gramada de vreme in care am stagnat, in cautarea unei (sa-i zicem) identitati, am strans randurile si ne-am apucat incet incet de munca. Suntem la stadiul in care ne alegem instrumentalele, concepem exact linia lirica si muzicala pe care va merge acest material, etc.
Nu-i pot spune album, pentru ca nu e, e ceva intre EP si album.
In formula actuala nu suntem de mult, asa ca incercam sa ne orientam fiecare, sa ne descoperim stilurile si sa facem ca totul sa fie bine.
In sfarsit!

I give you… 2008

Ce an… ce an…
So, let’s see:
Ce-am facut in 2008:
-am slabit 9 kg
-m-am despartit de iubita
-m-am impacat cu iubita
atat…damn

Ce n-am facut:
-n-am terminat albumul
-nu m-am lasat de fumat
-nu m-am apucat de baut
-nu mi-am luat inca Lancia aia…

it’s 2008… still no flying cars

Iaca veni si 2008, si masinile tot nu zboara, dusmanii tot n-au murit, femeile tot nu se aduna, sampania inca n-a inceput sa curga, guvernul inca ne fura, manelistii inca e prosti, totul e “sooper”, viata tot e grea la ghetto, inca n-ati iesit pe piata si multe alte negatii.
Un an surprinzator de nesurprinzator acest 2007. Nu-mi aduc aminte de vreun eveniment special, dar ca in fiecare inceput de an, imi promit ca anul ce vine va fi mai altfel, poate termin albumul, poate imi iau si eu Saab-ul ala la care tot visez, poate fac piesa aia cu neamul ghetto-dac, poate nu voi mai fi inconjurat de prosti, poate…
decretez anul 2008 drept “Anul Posibil/Probabil”
Un an nou probabil tuturor!

Scrisoare pentru Mos Craciun

Draga Mosule,
Craciunul acesta si in anul viitor doresc fericire si caldura in suflete tuturor.
Mie vreau sa-mi aduci inspiratie, sa termin odata albumul, Cristinei Aston Martin-ul ala de care tot ti-am povestit, lui Vladut un feat. cu Q-Bert, lui Bufu multa multa bere, lui Mosu o gramada de vointa si de chef de rep, lu’ Danez albumul pe piata, lui Kafu multa inspiratie si rabdare la masterizarea albumului de care ti-am zis ca vreau sa-l termin, lui Mastah orice alta masina inafara de Matiz, Alinei si lui Radu nu trebuie sa le aduci nimic…ei au tot.
Deasemenea, lui Raul un dj (sa nu-l tot ia pe al meu 🙂 ), lui Piele multa sanatate si putini prosti prin preajma si lui Biddo masini profitabile:)
Si inca ceva: anul 2008 fiind an electoral, da-le te rog minte tuturor romanilor, ajuta-i sa voteze cu cap, poate asa scapam de scursori precum Tariceanu, Gusa, Vosganian, Nastase, Iliescu etc. la conducerea tarii.
Si mai da-le mosule minte romanilor si ajuta-i sa nu mai ridice in slavi drogatii si sa-i numeasca sportivii anului.
Nu cer mult, nu?

Ionut.

p.s. Cel mai mult si mai mult in 2008 imi doresc sa aud urmatoarea fraza:
“Neamul Ghetto Dac loveste din nou!”

De ce Hip Hop?

De ce Hip Hop si nu house, trance, manele…orice alt gen de manifestare sonora? O intrebare simpla cu un raspuns cat se poate de intortocheat, complicat si cum mai vreti voi. Probabil totul a inceput ca un fel de manifestare rebela a unui copil de 11 ani. Ascult rap din vara lui ’96, deci am aproape 12 ani pe cartea de munca (vorba lui Cumicu). Imi aduc aminte cu placere de primele casete… R.A.C.L.A, Da Hood Justice, Ghetto Daci, compilatiile Marpha Hip Hop, Murale, Pace Cartierului… ce vremuri. Vremuri in care membrii acelor trupe aveau un aer misterios, poate pricinuit de faptul ca nu puteai gasi informatii doar cu cateva clickuri. Era frumos, eram multi, erau multi… Imi doream sa-i cunosc, sa fiu ca ei, sa fiu ei sau mai mult decat ei. A mai trecut vremea, pe cativa am avut onoarea sa-i cunosc, pe cativa nu. Unii mi-au infirmat oarecum acea convingere din copilarie, altii au amplificat-o, intradevar unii erau si sunt artisti iar altii doar rapperi. Imi pare rau si tanjesc dupa acele vremuri, imi doresc iar sa fiu un copil nevinovat care toceste casetele favorite de la atata ascultat, pe ascuns, cu prietenii sau singur. Mai mult decat am ascultat muzica asta, consider ca am simtit-o, si ca o simt in continuare, si asta nu-mi poate lua nimeni. Detest noul val din rap, nu-l suport nici cat negru sub unghie, cu mici exceptii mai mult sau mai putin subiective. Niciodata nu m-am dezis de origini si probabil voi ajunge unul dintre “aia batrani”, nostalgici… cum sunt parintii mei sau ai tai dupa Abba, Pink Floyd, Blue Oyster Cult, R.E.M, Billy Idol, Bob Marley etc.
De ce Hip Hop…. nu consider ca ma regasesc in cultura asta, nu-mi reflecta personalitatea in totalitate, dar e o manifestare care ma atrage, care are (sau cel putin avea) acel “ceva” care ma face sa ma intorc tot timpul la ea si sa nu-i intorc niciodata spatele. Ar cam trebui sa ma opresc, incepe sa sune a testament si scriptura asta. Probabil voi dezolvta subiectul mai pe larg intr-un viitor articol, dar cine ma cunoaste stie ca la mine tot timpul e loc de “probabil”.
Cat despre actuala situatie din Hip Hop, nu pot sa spun decat ASTA ESTE.
Trebuie sa iubim ziua de maine. Va pup.
Ztele aka Antonio Bender Rodriguez

Aprilie 2008…. vine si albumul! :)

Salutare din nou, cititorii mei fideli:)
In sfarsit am reusit sa ajung la un consens cu mine insumi in privinta albumului de debut/retragere. Prea multe detalii nu pot sa dau, dar va spun ca se va numi “Greatest Hits”, asta ca sa evit aparitia unui ulterior material cu acelasi nume. Nu stiu sub ce forma va aparea, nu stiu daca va aparea sau nu pe piata, cert este ca va beneficia de 3-4 videoclipuri si de o lansare cu totul deosebita, ceva ce n-ati mai vazut, promit:).
Cam atat despre album, de featuring-uri n-are rost sa vorbesc pentru ca multe inca nu sunt stabilite in totalitate. Sunt la a 6-a piesa inregistrata din totalul de 21, deci drumul e lung.
Asa ca…“Urati-mi mult noroc ca plec la drum si nu e lesne”* si sa ma auziti cu bine.

Cu stima,
Ztele (ex. El Nino)

T.V.P. Live @ Roland Garros 24.03.2007

Filmare din cadrul evenimentului Facem Revolutie

Sapând…

Intai am inceput cu peretele, cel dinspre rasarit. Puneam urechea si ascultam fara incetare pana ce auzeam ticaitul, acel sunet de sarpe calcat si strivit in namol, misterios si imperceptibil pe care nu-l poate auzi oricine, soptind ca un ceas ingropat in fundul pamantului. Apucam numaidecat tarnacopul si daramam locul acela. Peretele cadea ca o usurare, dar vai! Nu era nimic! Nimic… Asta au facut-o ceilalti dinaintea mea. Peretii, cel putin peretii au fost opera lor. Un perete nu mi-a fost lasat in picioare. Casa cu totul daramata si pamantul rascolit imprejur pe-o adancime de fantana. Acum mormantul asta trebuie largit si adancit mai departe. Casa noua, ridicata langa cea veche, trebuie naruita si ea, se va narui, sunt sigur. Prea umblu ca o cartita pe sub temelia ei, scormonesc si sap tunele si gropi de unde vad stelele mancand din cer ziua-n amiaza mare. Sau asa mi se pare, iar cred ca m-am inselat. Ma insel mereu din cauza incordarii si-a oboselii. Poate si a durerilor adunate in spate si in muschii picioarelor. As vrea sa ma opresc, sa ma odihnesc o viata si apoi sa incep din nou, dar n-am voie, nu ma pot opri nici o clipa. Ii aud strigandu-ma dedesubt. Cu cat ma afund mai mult, cu atat ii aud strigandu-ma mai tare; vocile lor devin tot mai nelinistite si mai incarcate de teroare. Ii aud cum misca si asteapta si aluneca pe sub pamant unul spre altul si-i simt cum trec prin mine ca niste curenti cu fiecare lovitura de tarnacop, inaintand continuu si neintrerupt, an de an, cu din ce in ce mai mare putere spre un cuvant greu cat nemarginirea: MOARTEA